IN MEMORIAM BORIS VIZER

A plecat dintre noi profesorul universitar, doctorul habilitat în științe istorice, pedagogul Boris VIZER.

S-a născut la 6 martie 1928 în satul Molochişul Mare, r-nul Râbnița, RASS Moldovenească. Tatăl, Constantin Anton, originar din s. Cernac, raionul Rezina, provenea dintr-o familie de țărani nevoiași. Cu toate că a fost participant activ al mișcării pentru ideile socialiste, în anul 1937 este represat.

Mama, Glikeria Hariton, a fost originară dintr-o familie de țărani înstăriți. După deportarea soțului, duce povara casei și grija copiilor.

Boris își începe studiile în anul 1935 în or. Tiraspol, pe care le continuă în școlile din s. Speia și Molochiș. Absolvește școala medie moldovenească de 10 ani din or. Râbnița în 1948 și în același an se înscrie la Facultatea de Istorie şi Filologie, specialitatea Istorie, a Universității de Stat din Moldova.

După absolvirea Facultății este trimis la şcoala medie din s. Bulboaca, r-nul Bulboaca (azi Anenii-Noi), unde va lucra în funcția de învățător de istorie. Se remarcă ca un pedagog de vocație, dar și ca un bun organizator. Aceste calități sunt apreciate de autorități și, deja, în anul 1956 este numit Director de şcoală în satul Geamăna, acelaşi raion.

Pasiunea pentru lectură și cercetare îl fac să susțină examenele de admitere la aspirantură și din noiembrie 1957 devine aspirant la Filiala Moldovenească a Academiei de Științe din URSS, din 1958 – Institutul de Istorie.

La finele studiilor este remarcat de către foștii îndrumători și începe activitatea în calitate de colaborator științific inferior, apoi colaborator științific superior la Institut. Teza de doctor în științe istorice o susţine în anul 1962. În 1967 este numit Secretar științific al grupului de coordonare în domeniul ştiinţelor sociale. Concomitent, din 1964 îndeplinește funcția de Şef al redacţiei de Istorie la Enciclopedia Sovietică Moldovenească.

În perioada 1968-1971 activează în calitate de Şef al Sectorului „Istoria Moldovei din perioada sovietică” al Institutului de Istorie. Pentru succese deosebite în cercetarea științifică, dar și aptitudinile organizatorice, în anul 1971 este desemnat în funcția de Director-adjunct al Institutului de Istorie, iar din 1974 – Director al acestui Institut. Susține cu succes în anul 1976 teza de doctor habilitat în științe istorice.

Devenit director al Institutului, Boris Vizer şi-a pus ca scop să schimbe componența etnică a cadrelor și a început să completeze Institutul cu tineri moldoveni, absolvenţi ai Universităţii de Stat din Moldova. Aşa au ajuns la Institut şi în aspirantură (unii trimişi la Moscova): Valeria Cozma, Andrei Eşanu, Andrei Galben, Ion Ţurcanu, Gheorghe Gonţa, Gheorghe Postică şi mulţi alţii, în total mai mult de 30 de persoane – floarea ştiinţei istorice de azi. Anume acest lucru este condamnat de autorități și în august 1978 este nevoit să părăsească Institutul de Istorie.

Dar, grație experienței profesionale, imediat este angajat la Institutul Pedagogic de Stat „Ion Creangă” din Chișinău, unde va munci până la plecarea în lumea celor drepți. Din 1978 este profesor interimar la Catedra de Istorie Universală a Facultății de Istorie și Pedagogie, îndeplinind și funcția de Decan al acestei Facultăți. Iar începând cu anul 1981 este profesor universitar la Catedra Istoria URSS, ulterior și şeful acestei catedre.

Înzestrat cu calități deosebite și cu o voință puternică, persecutat de către autoritățile comuniste, dar nesupus îndoctrinării, a reușit să păstreze și să promoveze spiritul național românesc în pofida tuturor impedimentelor, fiind un adevărat istoric și un exemplu pentru generații de cercetători.

Activitatea sa științifică se referă la evenimentele sec. XX, fapt ce ne ajută să cunoaștem istoria Moldovei în componența Uniunii Sovietice și schimbările ce s-au produs după declararea independenței Republicii Moldova. A publicat mai multe monografii, numeroase studii, a fost autor al manualelor pentru învățământul preuniversitar și universitar. A fost cel care a însuflețit colegiul de redacție al volumului jubiliar Universitatea Pedagogică de Stat „Ion Creangă” din Chișinău, 1940-2000, ce a fost publicat în anul 2000. Timp de mulți ani a îndeplinit cu responsabilitate și dăruire atribuțiile de redactor şef-adjunct al Revistei de Ştiinţe Socioumane de la Universitatea Pedagogică de Stat „Ion Creangă”.

A fost conducător științific al tezelor de licență, master și doctor în științe istorice. A făcut parte din componența Seminarului științific de profil la specialitatea „Istoria Românilor”/„Istoria Universală”, participând cu interes la redactarea și recenzarea tezelor de doctor și doctor habilitat în istorie.

Meritele pentru activitatea științifică și didactică au fost apreciate de autorități. A fost Laureat al Premiului de Stat în domeniul știinţei şi tehnicii (1972). I-au fost decernate Diplome de onoare ale instituțiilor de stat din Moldova. În anul 2000 este decorat cu Medalia „Meritul Civic”.

Binevoitor, cu mult spirit civic, tenace, a susținut multe generații de studenți, cadre didactice, savanți. A fost un exemplu de adevărat istoric, ce a rezistat numeroaselor presiuni ideologice, opunându-se cu fermitate tuturor fărădelegilor, persecuțiilor și intimidărilor. A fost un pilon al românității și bărbăției, al curajului și devotamentului, adevărului și dreptății.

Rămân în memorie faptele savantului, pedagogului și omului de stat Boris Vizer. Prin dispariţia sa, știința istorică naţională pierde un om de valoare excepţională, o personalitate cu alese calităţi intelectuale, a cărui imagine luminoasă va rămâne în amintirea noastră.

Dumnezeu să-l aibă în pază şi să-l odihnească în liniște.

Colectivul Universității Pedagogice de Stat „Ion Creangă” din Chișinău